The Lightkeeper's Wife

I really enjoyed this novel.<br />I previously described it in an update as my first ‘Romance’, but that was careless of me. There has romance in it for sure, but it’s not ‘mushy’ and not the overriding theme.<br />There is intrigue, family tensions, landscapes, reveries, facing old age, death, and making new relationships.<br /><br />The storyline does not feel unique but it holds its ground and engages the reader. The characters appear genuine, despite some interactions being predictable.<br /><br />I wrote this review immediately after finishing it. I didn’t want my immediate responses to wane or overthink my review. <br /><br />I had a ‘warm’, satisfied feeling when I closed the book. Maybe that’s all I needed to say?<br /><br />PS - The descriptions of Tasmania, and Bruny Island in particular, are wonderful and don’t shy from showing Tasmania at its coldest, windiest best!

With the assistance of her granddaughter Jacinta dear old Mary, who is in poor health returns to Bruny Island. Bruny Island is where Mary spent most of her life as a lighthouse keeper's wife and this is where she desired to spend the last of her days not stuck in some nursing home like her daughter wanted for her. Of course when the remainder of the family finds out where Mary is they are far from happy especially her daughter. <br /><br />Once Mary is settled into the cabin she instantly feels right at home. Being surrounded by nature and the memories of where she and her husband Tom raised their family. Leon the local ranger checks in on Mary daily, but he wasn't happy about doing it and actually didn't want to socialize with Mary, but in time this would change and Leon found he was spending more time with Mary and they were starting to get to know one another. <br /><br />Mary has a letter with her which holds a lifelong secret. Whilst Mary is at the cabin she agonizes over the letter and it is constantly on her mind. Will she destroy the letter or will it be opened and the secret exposed? <br /><br />A beautiful tale of love, loss, family and secrets. I thought this story could've moved along a bit quicker, but in saying that I still really loved it and found it to be a very moving and heartwarming story. Recommended.

"Soția paznicului de far” de Karen Viggers, o autoare australiană despre care nu știam prea multe până de curând. Cum m-a atras și coperta, am zis să-i dau credit și să mă lansez în magia paginilor sale. Nu regret câtuși de puțin alegerea făcută întrucât mi-a plăcut foarte mult cartea, m-au încântat în special descrierile ținuturilor sălbatice ale Australiei și ale Antarcticii, modul în care a fost surprinsă viața păsărilor cu zborurile lor fascinante.<br /><br />Personajele sunt veridice, bine construite, sentimentele și relațiile dintre acestea fiind redate într-un mod original și convingător, iar ritmul cărții este accelerat și menține viu interesul cititorului pe tot parcursul scriiturii.<br /><br />Un roman cu o poveste foarte frumos și duios prezentată, o relatare atent cercetată și șlefuită a vieții și a morții despre o femeie vârstnică, Mary, care știe că nu mai are mult timp să trăiască și revine în insula unde a trăit cea mai fericită perioadă din viața ei. Astfel, trecutul și prezentul se întrepătrund și creeaza o sinergie care sporește misterul scrisorii amintite la începutul cărții și al cărei conținut ne este dezvăluit abia la final.<br />

Am citit cartea aceasta fără să mă grăbesc, savurând fiecare descriere care m-a îndepărtat de angoasa zilelor curente. E o poveste frumoasă de viață, despre asumare-mai ales asumarea singurătății cu care se confundă finalul vieții. Mary Manson alege să își facă ”inventarul” existenței sale departe de lume, la malul mării, făcându-ne martorii vieții ei și a fiului său Tom-de care m-am atașat enorm. Probabil de aceea am și iubit atât de mult cartea aceasta, pentru că și eu aș alege acum la fel, un ”final” la malul mării. Mai târziu..cine știe? <br />Ce știu sigur e faptul că pe toată durata lecturii am simțit dorința de a o scoate cumva pe Mary din interiorul cărții pentru a o întâlni, pentru a o asculta și a o însoți în plimbările pe care le făcea pe malul mării, pentru că reprezintă genul de om pe care l-aș asculta fără să mă plictisesc, mai ales când fundalul este asigurat de măreția valurilor..<br />O bucurie de carte care mi-ar plăcea să fie ecranizată cândva. Pentru poveste, pentru peisaje, pentru Mary și Tom..<br /><br />”Simplul fapt de a sta alături de cineva e reconfortant, chiar dacă nimeni nu scoate un cuvânt.”<br /><br />”Unora dintre noi ni se pare că n-am aparținut niciodată acestei lumi.”<br /><br />”E greu să mai ai încredere, când încrederea cea mai intimă ți-a fost zdruncinată.”<br /><br />”În ochii ei adânci găsesc înțelegere și compasiune. Aude ceea ce spun fără cuvinte. Îmi simte mâhnirea, goliciunea, singurătatea.”<br /><br />”-Nu mă așteptam să te întâlnesc, Ema. Tu m-ai schimbat. Mi-ai dat înapoi acea parte din mine pe care nu credeam s-o mai găsesc..Ești atât de curajoasă, plină de viață și încrezătoare în tine! Și m-ai făcut să simt din nou că trăiesc. M-ai făcut să vreau să simt viața. S-o apuc cu amândouă mânile. Așa cum faci tu. Te iubesc.”<br /><br />”-E al naibii de greu să te desparți de cei dragi. Mama ta m-a ajutat mult. M-a ascultat. Cei mai mulți oameni n-au timp pentru așa ceva. Sunt prea preocupați de ei înșiși ca să audă ce spui.”<br /><br />”Cât de puțin ne înțelegem părinții! Cât de puțin apreciem ce au înfăptuit!”

Not sure this one was for me as I found it somewhat depressing. It's the story of Mary Mason, an elderly woman, near the end of her life who wants to spend her final days on Bruny Island where her husband was the lightkeeper for over 20y. She recalls her time living on the island, with their three children. Her children have not turned out well, the oldest two being somewhat remote and selfish, involved in their own lives and the youngest, Tom recovering from the experience of spending over a year in Antarctica 5 years ago and his marriage falling apart in his absence. Tom, a mechanic has become reserved and antisocial and his main relationship is with his dog Jess. <br /><br />The Lightkeeper's wife has a secret but it's not difficult to guess as it's strongly hinted at early in the book, so I didn't find the ending to be any sort of revelation. Mary's developing friendship with Leon, the Ranger on the island was nicely done and Tom does make some decisions about living his life more, but the other characters remained fairly dull and flat. Mostly, I enjoyed reading about Bruny Island and felt the author captured it's rugged, windswept beauty well enough to make me want to go there.

‘We are all just a breath away from memories.’<br /><br />Mary Mason is an elderly woman in poor health, living alone in Hobart, Tasmania. The delivery of a letter acts as a catalyst: she chooses to return to Bruny Island and to memories of her past. Mary has a decision to make, about a secret she’s kept for decades. And while she’s considering whether to destroy the letter or pass it on to the person it’s addressed to, she’d rather be on Bruny Island where she once lived as the lighthouse keeper’s wife. She feels closer to Jack, her long-dead husband, there.<br /><br />Mary’s three adult children Jan, Gary and Tom and her grand-daughter Jacinta are worried. Leon Walker, a ranger on the island, has agreed to look in on Mary each day, but the rest of the time she’ll be alone.<br /><br />The novel alternates between Mary and Tom. Mary has memories and secrets from the past to consider, while Tom has some issues of his own. Tom’s marriage foundered while he overwintered in Antarctica some years earlier, and he’s yet to find his way back to a happy life.<br /><br />I first read this novel a few years ago. I liked the story then, but I liked it much more this time. What did hold my attention on both reads were the beautiful descriptions of both Bruny Island and of Antarctica. This time around, I was more caught up in Mary’s struggles and paid more attention to Tom’s story. This was Ms Viggers’s second novel, I’ve read her third ‘The Grass Castle’ but not yet her first ‘The Stranding’. It’s on my list.<br /><br />Jennifer Cameron-Smith<br />

I found this book incredibly moving and beautiful. It showcased a magical part of the world and told the complex stories of some well developed characters. What touched me most was the positive way in which the author wrote about Mary's end of life journey and that of her loved ones. This subject is such a hard one for our society to contemplate and deal with and I think what Karen Viggers has done here it in a manner that allows the reader insight into the human spirit and how to allow loved ones the time, space and dignity to experience quality end of life if they are so blessed to be able too.

3.5 ⭐<br /><br />Soția paznicului de far este romanul de care mi-am agățat sufletul zilele trecute. Mi-am dorit tare mult cartea, cred că pentru nostalgia pe care titlul mi-a trezit-o. Soția aviatorului, din colecția Raftul Denisei, a fost una dintre cele mai bune cărți citite în 2019, iar Lumina dintre oceane a stârnit adevărate furtuni de emoții în inima mea.<br /><br />Soția paznicului de far nu este un roman plin de trăiri. Este un roman care subliniază frumusețea vieții, încercările prin care suntem nevoiți să trecem, pierderile, secretele și dozele de vinovăție. Autoarea a reușit să transmită mesajul puternic al romanului cu ajutorul celor două personaje de bază. Jongleriile acestea cu planurile au fost cele care au dat o notă de suspans întregii povești. Pentru că îmi place să analizez fiecare aspect, mi-am dat seama foarte repede de cursul poveștii și m-aș fi mirat dacă suspiciunile nu mi s-ar fi adeverit. Așa că, am lăsat acest aspect deoparte și m-am concentrat pe celelalte.

Wonderful journey of a family through the rocky turbulence that often befalls family relationships, in which the lighthouse and Cape Bruny, Tasmania are as much characters in this richly layered and woven story as are the people who inhabit it.

”Soția paznicului de far” este o carte tulburătoare și emoționantă despre destin, alegeri și consecințele acestora. O carte în care trecutul ajunge prezentul din urmă și influențează viitorul. O carte care reușește să creeze atmosferă, purtându-te în ținuturi sălbatice și făcându-ți sufletul să vibreze. O carte cu un mesaj profund, care îți va rămâne mult timp în memorie...<br />Personajele au caractere interesante și sunt foarte bine creionate, autoarea reușind să te convingă de motivația acțiunilor acestora.<br /><br />Recenzia mea:<br /><br /><a target="_blank" rel="noopener nofollow" href="https://www.delicateseliterare.ro/sotia-paznicului-de-far-de-karen-viggers-editura-humanitas-fiction-colectia-raftul-denisei-recenzie/">https://www.delicateseliterare.ro/sot...</a>